Alcoolicul - un bolnav incurabil

03 Ian 2014
2609 ori

Alcoolismul este o boală progresivă, fizică, mentală și spirituală, incurabilă, marcată de obsesia de a bea.

Am putea trăi în continuare cu iluzia creată a unui bolnav închipuit... Însă așa cum deja bine se știe, alcoolismul este o boală, o boală incurabilă, dar care poate fi stopată, ca şi alte boli. Noi, alcoolicii recuperați va putem spune că nu este o ruşine să fii bolnav, cu condiţia să priveşti problema onest şi să încerci s-o rezolvi. Suntem dispuşi, fără rezerve, să recunoaştem că suntem alergici la alcool şi că e în logica bunului simţ să ne ţinem departe de sursa alergiei noastre. Înţelegem acum că, după ce treci linia invizibilă de la consumul abuziv de alcool la băutul impulsiv, necontrolat, rămâi alcoolic toată viaţa. Din tot ce ştim este clar că e imposibil să redevenim băutori “normali”, de societate. “Devenit alcoolic, rămâi alcoolic” este realitatea cu care trebuie să trăim. Un castravete o dată murat nu mai poate deveni castravete... rămâne pentru totdeauna un castravete murat. Am aflat, de asemenea, că alcoolicii nu prea au de ales. Dacă continuă să bea, problema lor se agravează progresiv; nu există dubii că vor ajunge drojdia societăţii, clienţii spitalelor, închisorilor sau ai altor locuri de izolare forţată, până îi va lovi o moarte prematură. Singura lor alternativă rămâne aceea de a nu mai bea deloc, de a se abţine şi de la cel mai mic strop de băutură  alcoolică, sub orice formă. Dacă acceptă să urmeze acest drum şi se lasă ajutaţi, atunci li se deschid porţile unei vieţi adevărate. Au fost clipe, în cariera noastră de băutori, în care eram convinşi că, pentru a bea controlat, era destul să ne oprim după al doilea, al cincilea sau al nu ştim câtelea pahar. Doar cu vremea am ajuns să ne dăm seama că nu al cincilea, nici al zecelea, nici al douăzecelea pahar ne îmbăta, ci primul! Primul pahar era răspunzător pentru toate celelalte. Primul pahar ne lansa în caruselul beţiilor. Primul pahar era cel care producea reacţia în lanţ a comportamentului alcoolic, care ne făcea să pierdem controlul asupra băuturii.  

AA-ul exprimă aceasta astfel: "Pentru un alcoolic, un pahar e prea mult, iar o mie nu sunt destule..."

În vremea alcoolismului nostru activ, mulţi dintre noi descoperiserăm că abstinenţa forţată nu era o experienţă foarte plăcută. Unii au fost în stare să se abţină de la băutură zile sau săptămâni în şir, ba chiar ani de zile. Dar această abstinenţă nu ne aducea nici o bucurie. Ne simţeam chinuiţi ca nişte martiri. Eram nervoşi şi greu de suportat de colegi şi de familie. Trăiam în aşteptarea zilei în care puteam bea din nou. Acum, printre AA, privim abstinenţa cu alţi ochi. Ea ne aduce o senzaţie plăcută de libertate, un sentiment de eliberare din însăşi dorinţa de a bea. De când ştim că nu vom mai putea bea alcool în mod controlat, ne concentrăm eforturile astfel, încât să trăim din plin ziua de azi fără alcool. Ziua de ieri nu mai poate fi schimbată. Iar ziua de mâine nu vine niciodată. Astăzi e singura zi care trebuie să ne reţină atenţia. Şi ştim din experienţă că şi cei mai „înrăiţi” beţivi pot trăi douăzeci şi patru de ore fără să bea. Chiar dacă nu e vorba decât de amânat băutura o oră sau numai un minut, ei descoperă că pot amâna băutura pentru o anumită periodă de timp. Când am auzit pentru prima oară de AA, ni se părea miraculos că nişte băutori înrăiţi au putut ajunge la acea abstinenţă despre care vorbeau membrii mai vechi. Unii am crezut că noi beam altfel, că experienţa noastră nu se putea „compara” cu a lor, că AA îi ajutau pe alţii, dar nu pe noi. Alţii, care nu fuseserăm încă grav afectaţi de modul în care beam, credeam că AA sunt de teapa beţivilor înrăiţi şi că noi ne putem descurca singuri. Experienţa printre AA ne-a învăţat două lucruri importante. Mai întâi, că toţi alcoolicii au de furcă cu aceeaşi problemă de bază, fie că este vorba de cel care cerşeşte pentru o bere sau de cel care ocupă postul de director la o companie de prim rang. În al doilea rând, ştim acum că programul AA de restabilire a sănătăţii reuşeşte aproape la toţi alcoolicii care doresc cu adevărat să se însănătoşească, fără nici o legătură cu modul în care au băut ei.

Alegerea aparține fiecăruia!

Ultima modificare Luni, 12 Ianuarie 2015 22:40
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Postare articole

Pentru a adăuga un articol trebuie să te loghezi aici

Dacă dorești să te implici și nu ai cont... inscrie-te aici

Stai in legatura cu noi

Inscri-te aici si primesti in casuta ta de mail articole din revista noastra! Bucura-te de abstinenta cu Noi Insine. Nu vom folosi si nu vom furniza adresa ta de mail sau numele si nu vom trimite mai mult de 2-3 emailuri lunar.

Preambulul A.A.

logo-aa  Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate de bărbaţi şi femei care îşi împărtaşesc experienţa, puterea şi speranţa, cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului. Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul. AA-ul nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere, ne finanţăm prin contribuţiile noastre. AA nu se afiliază nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii; ei nu doresc să se angajeze în nici o controversă; nu sprijină şi nu contestă nici o cauză. Scopul nostru primordial este acela de a rămâne abstinenţi şi de a-i ajuta pe alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă.(Copyright © The AA Grapevine, Inc. Reprodus cu permisiune)