Citim ce am scris despre Noi Înșine...

Bună! Sunt Constantin și sunt alcoolic.

Pentru cel care vine pentru prima dată la Alcoolicii Anonimi, adevărata dificultate este de a spune cu voce tare: Mă numesc ..... și sunt alcoolic, este ușor de înțeles, care om dorește să-și accepte înfrângerea? Chiar și pentru o rugăciune este nevoie să îngenunchezi, nu neapărat fizic, dar să te  recunoști învins? Pare prea mult? Nu! Suferința îndurată te ajută să o faci.

O să vorbesc numai din propria experiență. Am fost învățat să mă bazez pe măreția omului, pe  atotputernicia lui, el poate controla și adapta natura, poate face orice, atunci, când și-o dorește, și am ajuns la un eșec total De ce trebuie să fiu mîndru, de ce trebuie să mă cred mai bun ca alții? Greșelile mele au fost mai mari și mai multe ca ale lor. Am crezut că pot controla totul cu puteile mele, așa zise extrordinare, inclusiv consumul de alcol, de fapt o să mă refer numai la consumul de alcool. Am reușit? Nu!

Am fost în stare să învăț ceva din proriile experiențe, din propriile greșeli? Nu! Am plătit pentru ele scump, trăind cu speranța că voi reuși să nu mai beau. Nu am reușit! Repetatele internări în spitale, amenințările de tot felul(unele duse la îndeplinire, altele nu), hotărârile mele solemne în fața oamnenilor și a lui Dumnezeu, nu au pus capăt dependenței mele. Eram deja conștient că sunt dependent și că o voință puternică mă va scăpa, voință care, în alte situații, chiar era puternică, numai că în fața alcoolului era inexistentă, amăgirea că voi bea numai un pahar nu a funcționat niciodată. Nu am învățat nimic din aceste experiențe, dimpotrivă i-am convins pe ceilalți că nu sunt un om de cuvânt , că promisiunile mele nu valorează doi bani. Ce este interesant este faptul că nici ei nu au învățat nimic, de cât să mă condamne(nu aveau de unde să știe că sunt un om bolnav). Condamnarea lor era de fapt o dovadă de iubire(asta am îțeles-o mai târziu) doreau să mă ajute dar, nu știau cum.

Intrând în AA, primul lucru pe care l-am aflat a fost că trebuie să mă predau. Numai predându-te poți învinge. Nu mi-am mai pus întrebarea , cum pote fi cel care se predă un învingător(ce ti e și cu logica asta)? M-am predat și gata! Cei 45 de ani de consum alcoolic m-au convins că eu de capul meu nu sunt nimic, cu toate pretențiile mele. M-am străduit să dobândesc smerenia în locul mândriei, înțelegând în sfârșit că numai prin smerenie te poți ridica, în creștinism i se spune o ”coborâre în sus”. Am avut noroc Programul AA m-a ajutat, odată cu fiecare Pas parcurs să las să picure și câte o picătură de smerenie, de umilință.

Prin ea însăși, băutura, presupunând, deasemenea, că băutura(alcoolismul) este o boală, și din punct de vedere medical este, m-au convins că sunt neputincios, că nu mai sunt stăpân pe viața mea -  grozavă lovitură dată mândrie mele exacerbate. Dacă aș fi aflat că alcoolismul este o boală nevindecabilă, fără să cunosc Programul AA, probabil aș fi căzut în deznădeje și aș fi băut până la moarte, nu probabil, sigur, am luat această hotărâre, bând trei săptămâni zi și noapte, numai că Dumnezeu a vut un alt plan cu mine. Așa cred, mi-a dat posibilitatea să inființez Grupului AA din Suceava(2001) dându-mi posibilitatea să mai diminuez din păcatele mele ajutând alți oameni aflați în aceiași suferință. Doamne, ascunse sunt căile Tale!

Am înțeles că trebuie să mă ridic, cerând ajutor Lui Dumnezeu și comunității AA, completat de efortul personal în parcurgerea Pașilor și aplicarea învățăturilor căpătate în Program în toate momentele vieții.

Este dificil pentru un adult să treacă de la mândria exacerbată la o smerenie activă, la o umilință în fața lui Dumnezeu dar, nu imposibil, o cât de mică bunăvoință ajută enorm. Numai prin bunăvoință fiecare pas al programului devine tot mai ușor de făcut.

Așa zisa ”cădere în sus” nu te trimite în noroiul abisului, ci te ridică la adevărata demnitate de om, ”cădere” care este mai dulce de cât vodca, de când sunt treaz nu mai simt automilă(VSM).

Poate că Dumnezeu a creeat prin mine un model de om, un alcoolic prin care să arate în mod clar căderea omului pe deoparte, și ridicarea lui pe de o altă parte, din minciună și murdărie. Da! Dumnezeu arată calea dar, cel în cauză trebuie să meargă pe ea, eu mă străduiesc să merg, mai încet sau mai repede, Rugăciunile, Programul, Grupul AA și recunoștința îmi dau puterea.

 

Vă sunt recunoscător pentru abstinența mea!

Tradiția chip-urilor, monezilor, medalioanelor destinate aniversărilor variază în diferite forme și este interesant să cunoaștem câte ceva despre istoria lor. 

Nu există nici o dovadă că primii membri AA ar fi păstrat vreo amintire specială cu scopul de a le aduce aminte de importanța abstinenței lor.

Clarence H. Snyder a băut pentru ultima oară pe 11 Feb.1938 și a purtat un medalion de argint in care dădea câte o gaură pentru fiecare an de abstinență, a dat 46 de găuri. El a înființat Grupul AA Nr. 3 în Cleveland în 1939, la început în acest grup se înregistra o rată de recuperare mai mare de cât în grupul Lui Bill şi a lui Dr. Bob luate împreună.

Sora Ignaţia, călugăriţa care l-a ajutat pe Dr. Bob să pună bazele programului de spitalizare din spitalul Sf. Toma din Akron a fost prima persoană care a folosit un medalion la Alcoolicii Anonimi. Ea le dăruia bețivilor care aveau 5 zile de nebăut după ce plecau din spital un medalion cu Sfânta inimă a lui Iisus Hristos, indicându-le că acesta reprezenta un angajament către Dumnezeu, către AA și recuperare, și că dacă aveau să bea , atunci aveau responsabilitatea de a-i returna ei medalionul înainte de a bea.

Practica de a dărui medalioane cu ocazia unor zile speciale de abstinență este atribuită Grupului Elmira, N.Y. în 1947. Sărbătorirea aniversării vine de la Grupul Oxford, ei sărbătoreau renașterea spirituală. Membrii AA au ales ca zi aniversară ziua când au băut pentru ultima oară.

Primele sărbătoriri i-au făcut pe acești membrii să se îmbete, iar Dr. Harry Tiebout a fost rugat să examineze problema iar el a comentat acest fenomen într-un articol intitulat ”Atunci când marele EU devine NIMENI(AA Grapevine Sept 1065).

”Practica sărbătoririi a unui an de abstinență cu un tort a făcut ca anumiți membrii să se îmbete la scurtă vreme după celebrare. Se părea că unora nu le era bine cu prosperitatea pe care o dobândiseră”

Publicația AA Grapevine a scris multe articole despre monezile și torturile de la aceste aniversări. Iată câteva dintre acestea:

• Februarie 1948 – De ce atâtea felicitări? ”Atunci când ne batem pe umăr unul pe celălalt ne facem mai mult rău”

• Iulie 1948 – Grupul din Larchmont oferea o cămilă de bronz lipită de o bucățică de lemn de mahon celor care împlineau 1, 5, 10 ani de abstinență

• August 1948 – Grupul Artesia N. Mexic dăruia bucățele de marmură tuturor membrilor, dacă erai prins fără bucățica de marmură sau o pierdeai plăteai o amendă de 25 de cenți. Fondurile mergeau către Fundație.

• Iunie 1953 – Grupul din Portland avea jetoane de poker de 9 culori. Albul reprezenta perioada de probă de o lună. Dacă păstra abstinența o lună atunci, el va primi un jeton roșu. Jetoanele care urmează sunt albastru pentru două luni, negru pentru trei luni, verde pentru patru luni, albastru transparent pentru cinci luni, auriu pentru șase luni, roșu străveziu pentru nouă luni și un jeton complet transparent la un an de abstinență pe care sunt gravate aurit inițialele AA împreună cu o felicitare semnată de toți membrii prezenți la întâlnire.

• Ianuarie 1955 – Charlotte, N. C. ”Atunci când cineva o apucă pe Drumul cel Lung la sfârșitul unei ședințe AA, acesta primește un jeton alb atunci când admite în fața celorlalți membrii că acceptă preceptele AA-ului și își începe abstinența. După trei luni aceasta se schimbă cu una roșie, la șase luni se schimbă cu una translucidă de culoarea chihlimbarului. Moneda de nouă luni este verde iar cea de un an- albastră. În anumite grupuri un sponsor înmânează sărbătoritului o monedă de argint gravată pentru cinci ani de abstinență.

• Martie 1956 – Alton, Ilinois Autorul i-a dăruit prietenului său o monedă în prima zi cînd a venit la grup, spunându-i să o accepte în spiritul de membru al grupului, și dacă dorește să bea , atunci să arunce moneda înainte să bea.

• Octombrie 1956 – Bangor, Washington. Articol despre o femeie care stă intr-un bar pentru a bea, barmanul zărește jetonul alb și întreabă ce semnifică. Ea îi spune, iar el o alungă din bar, spunând că nu vrea să aibă un alcoolic în barul său. Aceasta îl numește prieten.

• Aprilie 1957 – Cape Cod, Mass. Grupul recunoaște aniversările de 1, 5 și 15 ani. Persoana sărbătorită conduce ședința. Persoanei i se înmânează un set de plăcuțe de lemn gravate cu zicale AA

• Iulie 1957 – New Brunnswich, Canada. Întâlnire aniversară, membrii contribuie cu câte un dolar de fiecare an de abstinență.

• Iulie 1957 – Oregon. Peroana este prezentată de sponsorul său și este rugată să vorbească. Soția, mama sora sau fiica vin cu o prăjitură. Grupul cântă la mulți ani, iar soția vorbește pentru câteva minute.

Acestea sunt doar câteva informații despre jetoane , monede, medalioane și torturi aniversare, în încheiere iată o mărturisire:

”Am primit prima mea bucățică de marmură în AA atunci când am renunțat la băutură. Gruplul mi-a dat încă câte o bucățică la 30, 60 și șase luni. La un an am primit un jeton albastru. La doi ani am primit de la sponsorul meu un medalion de bronz, împreună cu observația. ”N-am să te felicit oferindu-ți acest medalion. De ce te-aș felicita pentru că faci ceea ce ar fi trebuit să faci tot timpul? Dar voi spune totuși Bună treabă! L-ai meritat” Și n-am să uit niciodată momentul când sponsorul meu (Tex), atunci când aveam trei săptămâni de abstinență mi-a dat un glonț de calibrul 45 legat cu un șnuruleț spunându-mi: ”Copii mei nu se îmbată. Dacă vrei să alegi calea cea blândă și ușoară, vino la mine să-ți împrumut pistolul, glontele îl ai deja.” Și încă îl mai am . La fel și abstinența. Ambele m-au salvat și mi-au dat o nouă viață.

Constantin 

Căldura de 34 grade Celsius din Iași a fost ”umbrită” de căldura sufletească de la Întâlnirea Alcoolicilor Anonimi din regiunea Moldovei. Deși participarea nu a mai fost atât de numeroasă ca alte dăți întâlnirea a fost minunată. Revederea cu vechii prieteni AA și Al-Anon, cunoașterea noilor membrii, au creeat momente emoționante. Primirea a fost minunată, tipic moldovenească(au lipsit plăcintele poale în brâu, dar se poate și fără ele).

Cele două teme de discuții: Alcoolismul – boala întregii familii și Soluții în recuperare au produs prin împărtășiri adevărate stări emoționante, unele chiar cu lacrimi grele de suferință, dar și de bucuria descoperirii unui nou mod de viață. Într-adevăr Programul AA și Al-Anon funcționează, dacă este lăsat să funcționeze, dacă este aplicat în toate momentele vieții noastre. Puterea noastră superioară, un Dumnezeu așa cum îl înțelege fiecare și efortul personal ne deschide și ne-au deschis un nou drum , drumul spre seninătate și bucurie, bucuria eliberării din sclavia dependenței.

Pentru mine a fost o adevărată trezire la realitate mărturisirile co-dependenților, știam că le-am produs multă, multă frustrare și suferință, dar că sunt dependenți de acestea nu mi-am închipuit. Să fi dependent de suferință este chiar o noutate pentru mine. Că nu mai știu ce să facă cu viața lor (dacă alcoolicul nu mai bea și își asumă responsabilitățile neglijate pe timpul băutului), că nu mai au pe cine ajuta, controla sau condamna. Parcă a devenit o viață fără sens pentru ei. Am crezut că dacă alcoolicul nu mai bea și nu mai creează probleme viața revine la normal și totul este bine. Nu m-am gândit serios la tot răul pe care l-am provocat copiilor, soției și tuturor celorlalți, la rănile sufletești care nu se vor vindeca poate niciodată, răni pe care în inconștiența mea alcoolică nici nu am știut că le-am provocat. Oare le voi putea repara vreodată in afara faptului că voi cere poate ceva scuze sau chiar iertare, dar cu ei cum rămâne? Rămân să sufere în-continuare sau să se vindece cu ajutorul Programului Al- Anon (cei care au parte de el)

Am abordat mai mult problema co-dependenților(de fapt prima tema a întâlnirii) deoarece pentru mine a fost o adevărată trezire la realitate, un șoc, trezire care mi-a demonstrat cât de complexă este boala(alcoolismul) și cât rău am putut produce în jur. Dacă un bolnav, de orice boală gravă produce milă, compasiune, alcoolismul produce silă, ură și multă suferință pentru cei din jurul lui.

Doamne! Câte avem de reparat. Oare vom reuși? Dumnezeu ne va ajuta dacă-L vom ruga și asculta. Cât de importantă este practicarea Pașilor opt și nouă. Oare vom putea fi la înălțimea lor? Ei ne-au suportat, ne-au iertat și ne-au ajutat îmbolnăvindu-se mai tare ca noi, sacrificându-se pentru noi.

Oare vom putea da dovadă de empatie ca să-i înțelegem, să-i ajutăm? Cred că da! Programul AA ne ajută să facem aceasta! Pentru asta trebuie să fim veșnic recunoscători, lui Dumnezeu, Programului și co-dependenților. 

Constantin

Nu putem fi o persoană schimbată dacă nu suntem dispuși să facem schimbări. Lucrul în programul AA ne implică în schimbare personală, trebuie să mergem mai departe chiar dacă la început nu am fost dispuși să o facem. Trebuie să acționăm și când nu reușim, trebuie să o reluăm din nou și din nou, Pașii 4 și 5 ne vor ajuta să descoperim defectele, calitățile și neajunsurile noastre.

Când suntem dispuși să începem, smerenia trebuie să fie pe primul loc, ea este o parte esențială a progresului nostru spiritual. Vom analiza cu smerenie și onestitate cine am fost , cine suntem , unde am greșit și ce trebuie să facem cu propria noastră viață , nu a altora. Vom merge pe propriul nostru drum, nu pe drumul altora.

Este mult de lucru și de aceea va trebui să fim serioși, disciplinați și angajați, efortul și acțiunea aduc libertatea.

Vom începe procesul schimbării prin inventarierea defectelor noastre de caracter, acțiuni și sentimente. Începem ușor procesul de corectare, care este un proces lent, în timp, nimeni nu se schimba dintr-o dată, ele, defectele, dispar pe măsură ce devenim conștienți de ele, proces ce poate dura ani. Schimbarea necesită gândire și planificare, efort și acțiune. Începem prin schimbarea gândului și apoi a comportamentului, schimbarea numai a gândurilor nu vor produce schimbarea comportamentelor, alteori se întâmplă invers, schimbarea comportamentului produce schimbarea gândului. Este nevoie de un nivel ridicat de interes, dorință și angajament și de vigilență constantă, să fim sinceri și cu un curaj umil dispuși să facem ceea ce trebuie să facem, chiar dacă doare.

Unele dintre defectele noastre se vor lipi de noi, in ciuda eforturilor noastre de a le elimina. Fiecare ne naștem cu un temperament genetic. Putem modifica , educa deforma aceste trăsături dar, nu le putem pierde, desființa. Unii se înfurie rapid alții mai greu, unii sunt singuratici, alții dimpotrivă, unii luptători, alții iubitori, este modul de comportament al genelor noastre,  Cunoscând aceste caracteristici învățăm să le respectăm puterea naturală, însă învățăm și cum să le temperăm, să nu le dăm posibilitatea să dețină în totalitate controlul.

Descoperind defectele noastre ne vom da seama că nu ne vom prăbuși, nu ne vom trezi fără apărare împotriva vieții, în schimb vom deveni mai puți fragili, mai puțin explozivi și mai puțin rigizi. Abătându-ne de la căile noastre vechi, avem speranța unui mod fericit de a trăi.

Să nu vorbim numai de defecte, noi avem și multe calități pe care va trebui să le cunoaștem și să le dezvoltăm. Ele fac viața noastră mai bogată, mai împlinită, mai fericită, ele ne dau un sentiment de bunăstare. Ele pot fi calități fizice, mentale sau emoționale.

Un nivel ridicat de încredere poate constitui un avantaj, este o atitudine specială sau un talent, poate fi o abilitate înnăscută de a obține aprobarea. La alții sensibilitatea este un avantaj, este un sentiment instinctiv de auto-supraviețuire. 

Calitățile noastre pot fi ascunse sau evidente, pot fi descoperite și dezvoltate, ele așteaptă să fie date în folosință.

ATENȚIE! Schimbarea poate fi riscantă. Programul de 12 Pași nu garantează rezultate specifice la schimbările pe care le facem. Schimbarea poate da naștere la alte comportamente, poate la fel de nocive. Vom încerca poate să controlăm viața altor persoane și să le dirijăm după noile concepții ale noastre. Când refuzăm invitația unui prieten de a lua masa la un restaurant, pe motiv că nu mai mergem la restaurant, aceasta nu mai poate fi reînnoită. Când ne-am oprit din băut și nu mai frecventăm barul unde eram cu prietenii riscăm să petrecem multe seri singuri. Nu întotdeauna atunci când facem schimbări in modul nostru de viață cu ajutorul metodelor pe care le învățăm în programul de 12 Pași coincid cu ceea ce se întâmplă în viață. 

Schimbarea este dificilă. La un moment sau altul fiecare dintre noi va crede că a scăpat de un defect, când de fapt el ia o nouă înfățișare. De exemplu trecerea, de la izbucniri de furie bestiale la manipulare nu este recuperare. Nu este sănătos, doar pentru că am zâmbit în loc de a țipa, dar rămânem cu aceiași furie. Noi trebuie să rămânem mereu conștienți de puterea defectelor noastre și să nu ne amăgim cu înlocuirea lor cu alte defecte care pot produce chiar mai multă durere înainte de a înțelege propriile noastre jocuri. 

Schimbarea se produce lent. Schimbarea profundă și de durată vine încet, mult mai încet de cât suntem noi nerăbdători să vină. Uneori avem explozii de înțelegere și de creștere spirituală rapidă și suntem încântați de progresul nostru, dar ele nu vor dura. Schimbările se produc printr-o practică de zi cu zi, gândire și acțiune continuă. Vom petrece probabil, tot restul vieții noastre în creștere spirituală, de eliminare a defectelor , de dezvoltare a calităților și de eliberare din neajunsurile noastre. Este o modalitate nouă de a trăi.

 Constantin

”Toate lucrurile vin la timpul lor”, un slogan care mi s-a confirmat în multe situații că este adevărat. Încerc să explic de ce este așa. Cu patru cinci luni în urmă am citit un articol care m-a lămurit în unele dintre aspectele Programului AA. M-a cam lăsat calculatorul și a trebuit să-mi cumpăr altul. Am salva ce am putut salva dar de acest articol nu am mai dat, și aveam mare nevoie să-l revăd. De ce aveam nevoie? Din două motive:

1. Am discutat Duminică pe Grupul On-Line meditația zilei din 15Iunie(Meditații zilnice): Să faci din AA Puterea ta Superioară(vă rog să o citiți).

2. Luni la ședința Grupului de acasă din întâmplare s-a discutat despre aceiași meditație.

Aceste discuții mi-au amintit de articolul pierdut și astăzi am reînviat vechiul calculator care ”gâfâie din toate încheieturile” și surpriză: Printre puținele fișiere rămase, din ”prima” am găsit articolul, deci toate lucrurile vin la timpul lor și nu atunci când vrem noi să vină neapărat.

Îmi permit să pun acest articol a lui Clarence Snyder la dispoziția D-tră pentru a ne lămuri multe lucruri în legătură cu Puterea Superioară.

PUTREA MEA MAI MARE , UN BEC?

În încercarea lor sinceră și onestă de a menține o politică de înlăturare în ceea ce privește membrii, colegi ai noștri ”religioși, cu credințe, și probabil cu diferite sensibilități, fondatorii noștri AA au exercitat o înțelepciune blândă și au propovăduit libertatea spirituală”. Nimeni nu credea în mod corect că ar trebui să se permită, să se impună lui sau ei concepte și credințe religioase de către oricare membru al grupului. Zona a fost mult prea importantă pentru perspectiva recuperării și ar fi falsificat concepțiile și credințele oricărui muritor. Însăși perspectiva vieții depinde, în cele din urmă, de o relație personală a lui sau a ei cu o putere mai mare de cât ei înșiși.

Noțiunea a fost valabilă în primele zile ale Programului – și încă mai este!

În nici un fel, formă sau acțiune nu este permis a se impune ceva, ideea a fost concepută pentru a evita, a impune ceva noului venit, iubitul nostru alcoolic de-a lungul drumului pe calea progresului spiritual. Dimpotrivă, scopul nostru ca alcoolici recuperați a fost, și este de a ajuta următoarea persoană să atingă sobrietatea. Dacă acea persoană este un adevărat alcoolic, singura sa speranță este un Dumnezeu iubitor, un Dumnezeu al vindecării, un Dumnezeu al tuturor oamenilor, și nu un Dumnezeu al unei anumite religii. Deci, în ceea ce ne privește singurul nostru scop real este de a ajuta alcoolicul de a găsi pe Dumnezeu, așa cum îl înțelege el , și nu cum este descris de anumite religii.

Aceasta nu este o sarcină ușoară. O gamă largă de dificultăți se prezintă pentru a contracara călătoria noii persoane.

Adversar în primul rând, desigur, este boala în sine. Se pare că mulți, mulți alcoolici au o feroce rezistență, încărcat emoțional nu prea poate accepta că orice dependențe pot fi eliminate de o Putere mai Mare, putere care pentru ei, poate părea un concept abstract și la mare distanță. Această rezistență internă rupe cel mai eficient efort pentru ca disperarea inițială să devină potențial mijloc de recuperare. Se pare că este o astfel de abordare. De fapt AA-ul încurajează noul venit de a nu evita obținerea binecuvântării date de disperare. Dacă este suficient de intens și suficient de adânc acel ”fund de jos” emoțional, el va fi propulsorul care îl va împinge în procesul de recuperare oferit de AA prin intermediul celor 12 Pași.

O altă piatră de poticnire, pe care mulți oameni care sunt noi în program întâmpină, se pare a fi plini de teamă cu privire la responsabilitatea pe care ne-a fost dată în domeniul îndrumării spirituale. Noi ne eschivăm de la această responsabilitate prin evaziv sau lateral, pas cu pas direct prin anumite declarații, cum ar fi: ”Este Dumnezeu așa cum îl înțeleg” și, ”Este la tine ca să poată veni și la mine”- concluzii proprii. Deci, noul venit este lăsat să ia propriile decizii. El este lăsat să sosească singur și nedirijat, la o întâlnire, la o relație cu Creatorul său.

Una dintre cele mai puternice și plină de speranță declarație poate fi găsită în întregul text al Alcoolicilor Anonimi la pagina25(24)

”Marele fapt este doar acesta, și nimic mai puțin: că am avut profunde și eficiente experiențe spirituale care au revoluționat întreaga atitudine a noastră față de viață, față de semenii noștri și față de universul lui Dumnezeu. Faptul central al vieții noastre de astăzi este certitudinea absolută că, creatorul nostru a intrat în inimile și viețile noastre într-un mod care este într-adevăr miraculos. El a început să realizeze aceste lucruri pentru noi, pe care nu le-am putea face pentru noi înșine.”

Suntem, în prezent, atât de îndepărtați de rezultatele fondatorilor noștri, de programul nostru de recuperare că aceste cuvinte nu sunt cu nimic mai mult de cât un gând frumos sau o exagerare din cauza emoțiilor entuziasmante în mod artificial. Dacă este așa, este evident că nu putem transmite ceva ce noi nu avem. Noi nu putem partaja dacă nu avem conștientizare, nu putem da îndrumări dacă nu am ajuns la o trezire spirituală. Nu putem împărtăși o viziune despre Dumnezeu dacă nu o avem.

Lipsa noastră, astfel, devine lipsă și pentru noul venit și el ar putea muri din cauza asta. Rezistența noastră devine rezistența lui. În mintea lui, alcoolul rămâne permanent și el nu caută și o altă experiență.

El nu-l va căuta pe Dumnezeu și nu va primi ajutor. Nu e de mirare că ”uscarea” lui devine atât de stearpă, că în scurt timp el se va întoarce să bea. Puterea lui mai mare a fost un bec! Nu e o glumă, am auzit acest concept exprimat de multe și de multe ori, și nu numai de un nou venit(am auzit și la noi în țară acest concept, chiar scris, nota mea). Sau poate această putere mai mare de cât el însuși a fost un scaun, sau un perete, sau chiar un simplu sponsor muritor. O privire rapidă în partea de sus a paginii 93(92) din Cartea Mare face imediat clar o clarificare foarte importantă în conceptul de ”Un Dumnezeu așa cum îl înțelegem”. ”El(alcoolicul) poate alege orice concepție îi place, cu condiția că aceasta are sens pentru el. Principalul lucru este ca el să fie dispus să creadă într-o putere mai mare de cât el și că e direct cu principiile spirituale”.

Putere mai mare de cât el însuși – un bec? Un fir simplu și un comutator stinge acea putere. Un perete? Nu este atât de puternic când se confruntă cu un buldozer. Un scaun? Un topor poate pune rapid această putere pe foc. Un sponsor atunci? În cazul în care sponsorul nu reușește să perfecționeze viața sa spirituală, alcoolul, dușmanul vechi este sigur că îl va revendica. Deci, el nu va putea acționa foarte bine ca o putere mai mare. Ce zici de un întreg grup? Eventual, pentru altcineva, dar nu pentru noi. Grupul poate fi un exemplu pentru aplicarea acestor principii, dar nu poate fi considerat o putere mai mare.

În cazul în care o persoană este lipsită de putere în fața alcoolului, și aceasta se alătură altora și altora, nu avem un grup care sunt puternici în fașa alcoolului, noi vom avea un grup de oameni care sunt neputincioși în fața alcoolului. Cu toate acestea, ei nu beau! Ei au avut acces(fără să știe) la ceva mai puternic de cât alcoolul.

Expresii cum ar fi: ”Putere mai Mare”, ”Putere mai mare de cât noi” sau ”așa cum L-am înțeles” nu au fost create ca un dispozitiv care să permită o justificare în continuare, în calitate de membru la o conexiune cu Creatorul nostru.

Pagina46(45) a cărții AA spune:

”Am constatat că, de îndată ce am putut să lăsăm la o parte prejudecățile și să ne exprimăm chiar dorința de a crede într-o putere mai mare decât noi înșine, am început a obține rezultate, chiar dacă păreau imposibile pentru oricare dintre noi pentru a defini sau a crede că puterea este Dumnezeu”.

Fondatorii noștri nu au avut nici un fel de rezerve cu ce putere au de-a face. Poate că ar fi bine de sfătuit pe cei noi să se gândească de două ori înainte de a încerca orice rezerve pe ei înșiși.

Alcoolicii Anonimi nu este aliat cu nici o religie, așa cum bine știți. Dar este aliat cu un Dumnezeu al tuturor oamenilor, ”pentru viețile noastre cu probleme – consumatorii de alcool depind de El.”. ”Programul este aliat cu spiritualitatea - nu cu religia”, amănunt specificat în Preambulul nostru. AA nu este doar o părtășie a unor oameni, acesta este un mod spiritual de viață.

Este activitatea noastră cea mai serioasă, pe care nimeni care nu a citit această carte, simte că noi încercăm să impunem prezentarea lui Dumnezeu sau natura Sa oricui. Speranța noastră reală este că un cititor poate fi luat brusc de la o poziție de automulțumire sau evaziune spirituală și propulsat în activitatea de recuperare.

Îmi permit să completez (eu, nu autorul) cu sloganul:

• Programul funcționează pentru cei care cred în Dumnezeu.

• Programul funcționează pentru cei care nu cred în Dumnezeu.

• Programul NU funcționează pentru cei care se cred Dumnezeu!

 

Constantin

În țara noastră, ca și în alte țări, alcoolul reprezintă o problemă a vieții de zi cu zi, punând serioase probleme sociale și familiale. Alcoolul este și va fi legat mereu, insolubil de destinul omului. Apărut în preistorie, n-a încetat să-și dezvolte producția, să se transforme și să-și impună uzul și abuzul.

Prezent în primele poțiuni magice, rezervat mai întâi practicelor sacre, acum îl găsim în mii de soiuri de vin , bere, lichioruri sau alte băuturi distilate. De fapt alcoolul despre care se vorbește, este o moleculă chimică perfect definită, cu proprietăți cunoscute, numită etanol.

Relațiile dintre om și alcool nu au fost niciodată simple. La început rolul sacru, festiv, curativ, îi conferă calități și apartenențe benefice. Ulterior, consumul abuziv, tulburările psihice și somatice îi conferă calități și apartenențe malefice.

În evoluție, în secolul XIX, mutațiile tehnologice, demografice și sociologice provocate de revoluția industrială au determinat apariția unui element nou: ALCOOLISMUL

Acesta era un fenomen de masă, întâlnit atât în țările dezvoltate cât și în cele mai puțin dezvoltate.

Astăzi i se adaugă consumul și dependența de droguri cu care alcoolismul nu trebuie confundat.

Suntem în fața unor reale probleme: Milioane de victime ale abuzului de alcool, antrenează după ei ; familii distruse, copii lipsiți de educație, accidente, tâlhării, crime, etc. Care este atitudinea noastră vizavi de alcool? Cum răspundem dilemei: milioane de consumatori satisfăcuți în raport cu milioane de alcoolici dependenți și cu probleme de intoxicație cronică?

Toți încercăm să bem de plăcere, să ne sărbătorim diferitele evenimente cu un pahar în mână. Unde este greșeala prin care se ajunge deseori la dependență și la tulburări fizice și psihice?

Dacă vă puneți întrebări cu privire la alcool și consumul său, despre alcoolism și urmările lui, dacă vă propuneți să reduceți consumul de alcool sau să nu mai beți de loc, sperăm să găsiți răspuns în cadru întâlnirilor AA.

Să ne fie foarte clar! Alcoolismul o dată instalat îl ai pentru totdeauna. Numai că alcoolicii activi continuă să ”tragă la măsea” pe când alcoolicii pasivi ”nu mai beau” nici o picătură de alcool, atunci când sunt determinați să o facă.

Acești alcoolici pasivi îi numim alcoolici recuperați. Ei sunt ”vindecați” doar atât timp cât nu ” beau” acea picătură, acel, prim pahar cu alcool. După acel prim pahar urmează indiscutabil o sută sau mai multe. Nu o singură dată mi-a fost dat să trăiesc pe viu următoarea experiență plină de semnificații, fie în spital, fie în afara lui, oameni, evident mușcați de alcoolism auzeau de la noi(membrii AA) idei esențiale și nemaipomenit de simple, legate de boala alcoolismului și mai ales de metoda AA de vindecare(recuperare). Doar un exemplu: Principiul celor 24 de ore. 

Simplu până la genial, nu facem nici un fel de promisiuni. Nu spunem că nu vom mai bea niciodată. Ne străduim să rămânem abstinenți numai pentru următoarele 24 de ore. Încercăm pur și simplu să trăim o zi fără alcool. Dacă simțim impulsul de bea, nici nu-i cedăm, nici nu-i rezistăm. Ne limităm doar a amâna această băutură pentru mâine. Și fiecare mâine devine un repetat azi.

Dar, mai presus de toate, încercăm să fim conștienți în acest timp că, oricât de lungă ne este abstinența , rămânem alcoolici.

Interlocutorii rămâneau stupefiați(dacă nu erau ironici, dezinteresați sau zeflemiști) și atacau: De unde să știu eu așa ceva? Și aveau dreptate, nu aveau de unde să știe. Scrie undeva asta? Deci o lipsă totală de informații elementare, dar, și dezinteresul de a afla, chiar atunci când cineva dorește să le spună, să-i informeze . DA! Scrie! În cartea ”ALCOOLICII ANONIMI” și nu numai, carte pe care v-o propunem să o studiem împreună. Dar, vedeți dumneavoastră că după ce am ascultat toată viața ”muzică de chef”, este foarte greu să ascultăm dintr-o dată ”muzică simfonică”, de aceea se caută o mie de motive de a nu participa la întâlnirile AA.

După cum vă spuneam cartea ”Alcoolicii Anonim! sau ”Viața fără băutură ” sunt niște super abecedare de recuperare din alcoolism.

Am dori ca cei care cred că au probleme cu alcoolul(și chiar au atâta timp cât au ajuns la internare sau internări) să nu mai spună: ”Nu am auzit așa ceva de când sunt” sau ”Nu mă interesează o pot rezolva singur”(cei cu internări repetate știu că nu se poate de unul singur).

Vedeți dumneavoastră, chestia aceasta cu aflarea unor cuvinte sau idei despre recuperarea din alcoolism e cam la fel cu Biblia și credința tradusă în fapte; Dacă ai auzit cuvântul lui Dumnezeu(Biblia), s-ar cuveni să-l îndeplinești, nu? Căci dacă-l cunoști și-l calci conștient că-l calci, deci nu asculți de el, te cam paște moartea.

Dar, nimeni nu vă obligă să vă lăsați de băut alcool. Nici noi nu știam mare lucru despre alcool și alcoolism. Fiecare aveam o idee proprie despre cuvântul alcoolic, îl atribuiam vagabonzilor irecuperabili, epavelor sociale, boschetarilor. Credeam că alcoolismul înseamnă lipsă de voință și slăbiciune de caracter. Unii am opus rezistență timp îndelungat ideii de a recunoaște că suntem alcoolici. Alții o recunosc doar parțial.

„Participând la întâlnirile AA am încetat să ne mai amăgim și să-i mai amăgim și pe alții, că noi putem stăpâni alcoolul, atunci când toate ne dovedeau contrariul...”

Majoritatea însă dintre noi (care suntem în AA) am aflat și ne-am convins că alcoolismul este o boală. Recunoaștem că e absolut normal, natural, să tratezi un rău care te amenință să te distrugă. 

Tratamentul din spital tratează în special alergia fizică și refacerea organismului, dar boala noastră este în cap, ne face să ne gândim că așa este bine și că nimic nu ni se poate întâmpla dacă vom bea un pahar de bere, dar sigur ni se va întâmpla ceea ce ni s-a întâmplat mereu.

Participând la întâlnirile AA am încetat să ne mai amăgim și să-i mai amăgim și pe alții, că noi putem stăpâni alcoolul, atunci când toate ne dovedeau contrariul.

Despre toate acestea aflăm în grupul AA dar trebuie să știți noi nu căutăm prozeliți pentru o sectă nebețivă, noi transmitem numai mesajul AA, pur și simplu noi dăm informații. Cine vrea să beneficieze de ele , e bine , cine nu, e problema lui.

Poate că v-ar interesa de pe acum unele sugestii și câteva întrebări puse de obicei de nebăutorii începători(noii membrii AA)

1. Ce voi face și ce voi spune la o petrecere cu băuturi alcoolice?

2. Să mai țin băutură în casă?

3. Cum să le explic oamenilor de ce nu mai beau acu?

4. Ce se va întâmpla cu insomnia?

5. Să intru prin baruri , chiar dacă nu voi consuma?

6. Este necesar să renunț la vechile tovărășii și la vechile obiceiuri ?

La toate aceste întrebări veți găsi răspunsuri în literatura AA și la întâlnirile de grup AA.

Să vă dea Dumnezeu gândul cel bun, de a face alegerea cea bună și de a păși împreună cei 12 Pași ai Alcoolicilor Anonimi.

Constantin- Suceava

Postare articole

Pentru a adăuga un articol trebuie să te loghezi aici

Dacă dorești să te implici și nu ai cont... inscrie-te aici

Stai in legatura cu noi

Inscri-te aici si primesti in casuta ta de mail articole din revista noastra! Bucura-te de abstinenta cu Noi Insine. Nu vom folosi si nu vom furniza adresa ta de mail sau numele si nu vom trimite mai mult de 2-3 emailuri lunar.

Preambulul A.A.

logo-aa  Alcoolicii Anonimi sunt o comunitate de bărbaţi şi femei care îşi împărtaşesc experienţa, puterea şi speranţa, cu scopul de a-şi rezolva problema comună şi de a-i ajuta şi pe alţii să se însănătoşească de pe urma alcoolismului. Singura cerinţă pentru participare ca membru este dorinţa de a înceta băutul. AA-ul nu percepe nici cotizaţii, nici taxe de înscriere, ne finanţăm prin contribuţiile noastre. AA nu se afiliază nici unei secte, nici unei formaţiuni religioase sau politice, nici unei organizaţii sau instituţii; ei nu doresc să se angajeze în nici o controversă; nu sprijină şi nu contestă nici o cauză. Scopul nostru primordial este acela de a rămâne abstinenţi şi de a-i ajuta pe alţi alcoolici să ajungă la abstinenţă.(Copyright © The AA Grapevine, Inc. Reprodus cu permisiune)